Muze este singura trupă de rap feminin din România. Sunt prieten cu fetele de câțiva ani, timp în care am petrecut multe momente mișto, începând de la sesiuni foto, filmări la concerte sau de videoclip. Ultimul proiect la care am colaborat cu cele 5 artiste rap a fost videoclipul care dă și numele trupei - Muze. Ideea inițială a fetelor a fost ca fiecare să fie filmată într-un peisaj reprezentativ pentru fiecare anotimp, iar MGee să fie un fel de Mama Natură. Am zis ok, nimic complicat. Ideea de a filma un videoclip pe parcursul unui an m-a încântat maxim. Prima pe care urma să o filmez era Liry, pentru că își alesese iarna ca și reprezentare, iar atunci când am schițat planul de bătaie era deja toamna târziu.

                Atunci când fac un videoclip îmi place stabilesc și să programez totul cât mai în detaliu și mai exact, începând de la a scrie pe hârtie decupajul videoclipului, cadru cu cadru, vizitarea locului unde voi filma de mai multe ori dacă este nevoie și până la întocmirea listei de echipament și recuzită. La acest videoclip aceste lucruri s-au întâmplat fix pe dos. Ceea ce nu a fost neapărat un lucru rău. Din cauza faptului că fiecare membru implicat în proiect aveam activități și program diferite, din cauza condițiilor meteo, a bugetului, recuzitei, problemelor de sănătate uneori, a fost dificil să urmăm un scenariu fix, fotogramă cu fotogramă așa cum mi-ar fi plăcut mie. Până la urmă toată treaba asta s-a dovedit a fi o provocare pentru fiecare dintre noi, pentru că ne-a făcut să ne mobilizăm și să ne adaptăm la situații pe care nu le puteam controla în totalitate.

            Revenind la prima scenă a clipului, Liry a ales să fie dama de gheață a poveștii muzelor. Știam că va trebui sa filmez strofa ei într-un peisaj hibernal, dar nu știam unde, nu stabilisem nimic concret. Pe la jumătatea lui ianuarie, cum mă întorceam eu de la snowboarding pe DN1 într-o sâmbătă seara, primesc de la fete un telefon: “Vezi că mâine filmăm”. “Cum adică, mâine? Unde? Nu avem scenariu concret, nu am vorbit nimic despre detalii, etc.. !” A doua zi eram la Liry acasă pregătit de filmare. După ce MGee i-a terminat machiajul și după o repriză mică de panică vis a vis de locul de filmare care nu exista nici până atunci, ne-am urcat în mașină și în timp ce conduceam spre nicăieri am zis că mai bine ne îndreptăm spre pădurea Băneasa.

            Fix peste drum de Grădina Zoologică am filmat strofa lui Liry care, în rochia subțire și la multe grade celsius sub 0, a fost nevoită să își domolească clănțănitul dinților cu niște tărie. Până la urmă am obținut cadrele de care aveam nevoie, cu toate că era pe înserat, iar temperatura de culoare se modifica de la un minut la altul. Job done. Timp aproximativ de filmat - 2 ore. Multă pace pentru Mario V care ne-a ajutat cu blenda!

           Secvența strofei pentru EnerGIA nu a ridicat prea multe probleme. Inițial plănuisem să o filmăm integral în Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău exact în momentul în care cireșii vor fi înflorit. Primăvara trecută a fost mai puțin capricioasă din punct de vedere al temperaturilor extreme și al precipitațiilor, iar cireșii japonezi au înflorit mai devreme decât în mod normal. Singurul moment din săptămână în care am reușit să ne sincronizăm timpul pentru filmare a fost într-o miercuri, câteva ore, când am decis să filmăm la Grădina Botanică, fiind mult mai ofertantă cromatic și vegetal decât Grădina Japoneză. Coronița dar și machiajul au fost executate cu măiestrie de sora de trupă MGee. Cu ce filmasem la Grădina Botanică eram mulțumit, dar parcă cireșii japonezi ar fi completat frumos secvența, așa că am strâns echipamentul și în câteva minute am fost în Herăstrău. Deși era mijlocul săptămânii, poporul se mutase cu totul în parc să admire copacii, deci șanse zero să filmăm cadre largi fără lume pe fundal. Așa că am profitat de ultimele raze ale soarelui ca să trag niște prim-planuri cu Gia și niște detalii, care de altfel au fost binevenite la montaj.

            Dar ziua de filmare și simțirea de bine nu s-au terminat odată cu apusul soarelui. Căci cum stăteam noi prin iarbă la odihnă, s-au apropiat de grupul nostru trei tineri care ne-au abordat binevoitor în limba engleză, întrebându-ne dacă suntem artiști de rap. Prietenia s-a legat imediat, iar câteva minute mai târziu s-a lăsat cu un cypher. Unul dintre băieți cochetează și el în timpul liber cu freestyle-ul și mai scrie versuri, așa că Muzele au împărțit scena Grădinii Japoneze la ceas de seară împreună cu Malik și prietenii lui studenți în SUA.

              Lui Gani îi place vara. Și marea! Ceea ce ne dorim și nouă de fiecare dată când soarele își face de cap la modul abuziv. Un motiv arhisuficient să ne urcăm în mașină și să ne îndreptăm spre litoral pentru o prospecție. Să stai la plajă și să înoți la Corbu și la Vadu este de vis. La fel și să cauți unghiuri bune de filmare și să cutreieri plajele la 40 de grade. Așa că ne-am împărțit atribuțiile ca să fim eficienți: eu cu prospecția, fetele nu :p. Am părăsit plajele pustii și curate cu starea de briză lipită de suflet și de retină și ne-am îndreptat către Tuzla, unde de altfel aveam să și filmăm prima parte a strofei lui Gani. S-a lăsat și cu shooting foto, în ipostaze mai sexy sau mai cuminți, cu bere și adierea valurilor cuibărită acolo unde trebuie. 

              Ne-am întors peste o lună și am filmat în locurile prospectate, respectând cât de cât planul de data asta. Spun cât de cât pentru că în loc să filmăm deja pe ponton la Tuzla la ora 8 dimineața, ne-am apucat pe la ora 10 de treabă, când deja lumina era groaznică pentru filmat. De învățat pentru viitor să îmi iau o marjă de 2 ore! Noroc cu fratele Drujbă care a salvat situația onorabil cu sfânta blendă. Au urmat câteva ore de leneveală și bălăceală pe plaja de la Vadu. După ora 18 lumina a devenit mult mai moale și mai iubitoare de secvențe muzicale în ritm de rap. Așa că m-am scufundat pentru un ultim cadru și am ieșit din apă tocmai peste vreo 3 luni, într-o zi ploioasă și zgribulită de toamnă, tocmai la poalele Masivului Cozia.

            Pentru strofa dedicata toamnei din trupa Muze, reprezentată de Undercover, am filmat la sigur, cum s-ar zice. Am fost de multe ori în drumeție până sus la Cabana Cozia, deci aveam deja fotografiat în memorie locurile în care voiam să filmez. Ploaia s-a încăpățânat să spele pădurea mult după orele amiezii, așa că machiajul am fost nevoiți să îl facem în sala de mese a unei pensiuni de la baza muntelui. Acea superba zonă de pe Valea Oltului oferă ochiului și inimii unul dintre cele mai spectaculoase și mai vii peisaje de toamnă. Dacă mai adaugi la acesta o Muză în rochie roșie și lungă, îți spun, peisajul e cu adevărat complet. Cu MGee a fost un pic mai cu emoții.

            MGee a rămas ultima pentru filmare, iar scenariul după cum vă spuneam, îl construiam în funcție de imaginile filmate pe parcursul anului. Strofa ei trebuia încadrată cumva într-un peisaj care să facă legătura între celelalte muze, dar totuși să fie diferit. O primă opțiune a fost aceea de a filma la Cetatea Enisala din Dobrogea, dar cu o zi înainte de filmare, MGee s-a pricopsit cu o răceală puternică, așa că am renunțat să mai mergem acolo. Vremea era oricum instabilă și rece, iar rochița subțire pe care avea s-o îmbrace creată special pentru clip  nu ar fi ajutat-o prea mult în acel început rece de octombrie. După mai multe ședințe cu fetele, am abandonat motivul Mama Natură pentru ea și ne-am orientat către ideea de Timp. Ne ajuta și recuzita în direcția asta: Un medalion sub forma unui cadran de ceas (o frumoasă bijuterie marca Minionette ) și o clepsidră pe care MGee o primise de la tatăl ei. Timp, însă, de care nu prea mai aveam parte pentru că deja se apropia din nou… iarna. Iar clipul trebuia lansat cât mai repede. Am considerat că este mult mai bine să filmăm într-un spațiu închis, unde puteam controla lumina indiferent de oră și unde condițiile meteo nu ne puteau face probleme. După mai multe prospecții pe la casele mai cunoscute din București, precum Casa Universitarilor sau Casa Oamenilor de Știință, unde prețurile pentru o oră de filmare depășeau cu mult bugetul nostru, am avut norocul să găsim locul perfect pentru secvența noastră. Gani a găsit pe net Colivia, o veche casă boierească, inclusă în circuitul Nopții Muzeelor. Daniel Vrăbioiu ne-a primit cu căldură și prietenie în cuibul lui dichisit, fapt pentru care îi vom fi pe veci recunoscători. Spațiul acesta este foarte special nu numai datorită istoriei și vechimii casei, dar și pentru că toate camerele sunt prevăzute cu instalații speciale de jocuri de lumini colorate, controlate wireless printr-o aplicație direct de pe telefonul mobil. Iar norul artizanal care domină de sus prima cameră este de-a dreptul magic.

           Pentru filmările interioare m-a ajutat regizorul de videoclipuri Dan Petcan, un suflet cu artist atașat, pe care îl cunosc de pe vremea când lucram împreună la emisiunea Din Dragoste. Cu Mircea Radu, evident. La ora 2 noaptea fix, pe 29 octombrie 2016 am tras cadrul final din clipul filmat timp de un an. Și a fost bine. Nu a fost rău.